Ieri am făcut o plimbare interesantă. Am însoţit o prietenă la Conservatorul din Cannes. Pe tipă o cheamă Veronique şi este profesoară de chitară de vreo 5 ani aici la Conservator. Iar ieri s-a întâmplat să aibe probleme cu maşina, aşa că am condus-o eu acolo.
Ştiam că trebuie să o aştept 2 ore, cât dura o repetiţie, aşa că mi-am luat o carte cu mine şi am zis că timpul o să treacă repede.
După ce m-am chinuit să citesc 3 pagini în jumătate de oră, am renunţat din cauza gălăgiei.
E bizar un pic. În tot Conservatorul este o linişte deplină şi nu auzi decât diverse instrumente, iar în holul de la intrare este o forfotă continuă şi toată lumea vorbeşte tare, râde şi foloseşte automatele de cafea şi dulciuri care îmi piuiau mie în cap !
Aşa că încep să mă joc cu telefonul. Zic, ia să întru pe net să îmi verific mesajele. Şi cum stăteam eu cu nasul în telefon … ce să vezi ! Îmi vine o idee genială.
Să scriu ceva pe blog.
Wow, ce bucuroasă devenisem în doar 2 secunde. Să vezi ce şmecheră sunt eu acum, am ajuns să bloguiesc de pe telefon. După ce nu scriu câte 3 luni odată, acum postez şi după telefon. Te doare capu’.
Mă gândesc eu despre ce să scriu, chiar îmi şi vin în minte deja vreo 3 fraze potrivite.
Gata, încep ! I was so excited.
Şi vreau să întru în admin panel
…
Şi îmi cere parola !!! ???
Şi uite aşa s-a năruit visul meu de 5 minute de a fi cool şi de a posta de pe telefon pe blog.
O singură dată am introdus parola, acel amalgam generat automat de wordpress, atunci când l-am instalat. Şi de atunci e salvată în browser.
Vai, aşa m-am enervat, încât am ieşit de pe net imediat. Şi o oră cât am mai aşteptat-o pe Veronique m-am jucat Tetris.
By the way, sunt as la Tetris, pe toţi vă bat.
P.S. Până am ajuns acasă am uitat ce vroiam să scriu, bineînţeles.
Posturi asemănătoare: