Entertainment cu toporul
Am primit un email de la un amic, cu un răspuns la postul anterior.
”” Am petrecut un vichend minunat.
Am fost cu taică-miu, la bunică-miu să îl ajutăm cu lemnele pentru iarnă
N-am văzut om mai al dracului mă, zău. Nici nu ştiu cum să-i zic.
În fine, mergem noi acolo, îl chemăm pe un om cu drujba … le taie … după aia cică hai să stăm puţin poate trece ploaia …
Bunica-miu nu, că el vrea să le care. Om la 80 ani de abia se cară pe el şi trăgea de ditamai butucu …
Salam, ni s-a făcut milă şi i le-am cărat noi, toate lemnele până în centrul curţii …
Plouă şi mai tare, curgea apa de pe mine zici că eram burlan.
După aia ia toporu … moşu … să crape şi lemnele … al dracului pe cea mai mare buturugă a luat-o cu ditamai nodu …
Salam, ni s-o făcut milă, i le-am şi crăpat … după care hai să ne spălam să ne schimbăm şi să mâncăm … moşu nu …
El s-a apucat pe ploaia aia să le şi bage înăuntru … şi poc … şi uite aşa am cărat eu şi cu taică-miu lemne toată ziua … ””

oameni nebuni
n’as putea 
Era vrednic batranu daca la anii sai spargea lemne
Da, cred.
Păcat că nu s-a moştenit vrednicia şi la nepot.