Punta Cana – chapter 1
Îmi doream de ceva vreme să ajung în Republica Dominicană.
Cred că de vreo 3 ani. Şi tot timpul se ivea altceva. La un moment dat am zis că trebuie să mă mărit să ajung acolo, căci Punta Cana este unul dintre locurile predilecte pentru petrecerea lunii de miere. Dar până la urmă am reuşit să merg acolo anul acesta de sărbători, şi nu a fost nevoie nici să mă mărit. Thanks God!
Zborul a fost unul plăcut, liniştit, în jur de 7 ore. Am impresia că din România se ajunge şi la 12 ore, pentru că există cel puţin o escală, mai exact la Paris.
Un lucru bine de ştiut: nu se recomandă să mergeţi acolo între lunile aprilie şi octombrie căci aveţi şanse să daţi nas în nas cu uraganele.
Şi să începem cu începutul. Cu aeroportul.
Nu aflasem dinainte cum este aeropotul din Punta Cana, şi sincer vă spun, când l-am văzut, am avut un şoc.
Ştiind că plătisem pentru un sejur de lux, la un resort de 5 stele, şi aflând dinainte că aici, ca şi în alte câteva ţări, dacă ieşi din resorturile respective, te loveşti uneori de o mizerie şi o sărăcie crâncenă, la vederea aeroportului mi s-a făcut inima cât un purice.
Şi hai să vă explic de ce. Pentru că acest Aeroport Internaţional din Punta Cana nu are decât câteva bârne, stâlpi şi acoperişuri de păpuriş. Nu tu betoane, nu tu pereţi, nu metal, sticlă, modernism, arhitectură S.F., nimic.
Când începusem să coborâm cu avionul, şi se pregătea de aterizare, zărind colibele astea de stufăriş în mijlocul vegetaţiei (de un verde crud, superb de altfel), mă gândeam că ajungem undeva prin jungla amazonului, prin vizită la vreun trib uitat de lume, ceva.
În momentul ăla mă gândeam măcar să nu fie vreun trib de canibali, că în rest speram să reuşesc să mă întorc şi singură la civilizaţie, chiar şi în sandale cu toc, 2 valize după mine, şi cu bombonica de Toffee în braţe bineînţeles.
Eeee, până la urmă nu a fost aşa. Şi aeroportul s-a dovedit mai mare decât o colibă, şi frumos. Iar alăturarea dintre acoperişurile astea din stuf şi gigantele avioane din jur, este ceva nemaiîntâlnit, o frumuseţe de un alt fel.
Cam asta e tot deocamdată. Introducerea fiind făcută, vă las să vă bucuraţi de nişte poze acum, şi mai vedem şi mâine ce mai povestim.
Enjoy it !
Va urma
astept
…pfff ce vremuri cand am fost si eu pe acolo…s-a schimbat pina si aeroportul…ca era altfel(mai saracacios). ma bucur ca ti-a placut. toata zona aia ei o numesc “El Cortecito” si e superba! insa sa ne povestesti daca ai “iesit” din perimetrul ala, spre exeplu daca ai fost in La Romana sau Higuey unde saracia este la ea acasa. eu am stat la un hotel de 4 stele insa chiar si asa era super fain si mincare f. buna.
mai vb
Da, am şi ieşit.
O adevărată aventură!
Am mers şi cu autobuzul