Pasteluri
Vremea se schimbă.
Nu vremurile. Adică şi alea, dar nu la ele mă refer eu acum.
O fi de la încălzirea asta globală, sau de la efectul de seră, sau de la concentraţia medie a dioxidului de carbon în atmosfera terestră, cert că temperaturile, clima, nu mai este cea fost odată.
Pe Coasta de Azur acum, se ajunge şi la -5 grade noaptea. Localnicii spun că niciodată nu au mai simţit aşa frig.
Nu mai ştiu cum a fost vremea în România în ultimii 2 ani, dar ştiu că înainte, cel puţin de când am început facultatea, vremea devenea din ce în ce mai bizară.
Îmi aduc şi acum aminte de un Paşte cu ninsoare.
Oare ce învaţă copiii în ziua de astăzi la geografie despre clima României?
Vă mai aduceţi aminte cum am învăţat noi încă din clasa a 3-a?
Am învăţat că România are climă temperat-continentală.
Şi aşa am trăit.
Vă mai amintiţi cum aveam 4 anotimpuri, bine delimitate?
Primăvara, când de peste tot florile ne făceau cu ochiul, copaci înfloriţi, cer cristalin, care aruncă spre noi ploi uşoare de soare, boboci de raţă, fluturi, bâzâit de albinuţe, ciripit vesel de rândunele, miresme, stare de cald, de bine, de zâmbet.
Vara, când totul era verde în jur, când dimineaţa florile luceau sub roua rece, cireşe; nisip fierbinte, plajă, mare, şi cald, şi soare, mult soare, şi totuşi astfaltul nu se topea sub paşii noastre.
Toamna, zglobie şi aurie că un chihlimbar, cu vântul ei răcoros ce îndeamnă frunzele să valseze, frunze galbene-ruginii, galben-maronii, verzi-aurii şi roşietice, ce se aşezau apoi peste castanele de pe jos, parcă ferindu-le de stropi reci şi rapizi de ploaie.
Iarna, cu fluturii ei de cristal, cu arbori plini de ghirlande de ţurţuri, nămeţi de zăpadă, o zăpadă albă, curată, ce îţi scârţâia sub picioare, miros de cozonaci şi de scorţişoară.
Aveam odată anotimpuri, patru, si erau aşa frumoase, desprinse parcă direct din pastelurile lui Alecsandri.
