9
Breaza – Lac de Verde
Scris la 17 Mai, 2009 în Colorate
Posturi asemănătoare:
Dor ?
Scris la 11 Mai, 2009 în Alb şi negru
Anul acesta, după 2 ani şi jumătate petrecuţi în altă ţară, am făcut prima călătorie în România să verific personal cum e cu dorul acela despre care tot pomeniţi voi atât.
Aveam, departe fiind, momente când credeam că mă încearcă dorul de străzile copilăriei, şcolile pe unde am învăţat, clădirile oraşului “meu”, de facultate, de foşti colegi, prieteni, familie, una sau alta, bune sau rele, aşa cum mi le aminteam eu.
Dezamăgire !
N-am simţit absolut nimic alinător de dor şi nostalgii. Nu am simţit nimic “special” acolo.
Ceea ce am simţit acolo aş fi putut simţi oriunde altundeva. Şi atunci m-am întrebat: “Oare de ce?”
Pentru că, aş zice eu, nu ne e dor de ţări, oraşe, străzi, clădiri sau alte asemenea. Nici măcar de alţi oameni, fie ei chiar şi “anumiţi” oameni din viaţa noastră trecută.
Oraşele prin care ne-au purtat paşii, casele în care am trăit sau doar locuit, şcolile prin care ne-am tocit coatele şi ascuţit creierii, străzile pe care ne-am plimbat de mână cu cineva drag, the old flames care ne-au intrat şi ieşit din suflet, popasurile de-a lungul drumului vieţii noastre … nu de ele ne este dor.
Nu de altceva, altundeva sau altcineva ne e dor, ci de cum eram noi în acele vremuri, în acele locuri şi cu acei oameni.
Ne e dor de ce simţeam noi atunci, acolo şi cu ei.
Uneori ne întoarcem în acele locuri, aşa cum am făcut şi eu acum.
Clădirile, străzile, oraşele, chiar şi oamenii, sunt tot acolo, aproape neschimbate. Dacă de ele ne-ar fi fost dor, ar trebui deci să simţim la fel că atunci, nu?
Şi totuşi nu mai suntem în stare. Doar sunt toate acolo, în jurul nostru, aproape aşa cum le-am lăsat şi ni le amintim. Cum de magia s-a risipit totuşi? De ce totuşi locurile ne par pustii şi oamenii străini?
Pentru că nu doar de trecut ne este nouă dor.
În realitate, ne este dor de noi înşine în acel trecut.
Doar că, noi, cei de atunci, nu mai existăm!
Ne este dor de cineva care nu mai există …..
Posturi asemănătoare:
Cu mare drag vi-l prezint pe Toffifee, frăţiorul mai mic şi de pluş al lui Toffee.
Nu-i aşa că e cea mai scumpă jucărioară pe care aţi văzut-o?
P.S. În ultima poză, îi era puţin frig, şi Alex s-a gândit să îl învelească cu blugii lui. 
Posturi asemănătoare:
De Paşte, la Breaza
Scris la 8 Mai, 2009 în Colorate
Am plecat spre România vineri pe 17 aprilie.
Am mers cu linia aeriană austriacă, deci cu escală la Viena. A fost cam obositor, iar Toffee a fost cam traumatizat. A stat în cuşcă, şi singur, cam 7 ore. Am zburat cam 1 oră şi 40 minute până la Viena, acolo am stat 1 oră jumate până la conexiune, iar al doilea zbor a durat 1 oră şi 20 minute.
Oricum, timpul de aşteptare între zboruri a trecut foarte repede, cu toate magazinele de pe aeroport. Cine a fost la Viena, ştie despre ce vorbesc.
Aşa că am ajuns la 20:30 în România. Tati săracu’ era chiar în faţă acolo, primul, şi mă aştepta nerăbdător.
Am ajuns şi eu în sfârşit acasă, după vreo 4 ani (înainte să plec din ţară, nu mai fusesem la ai mei acasă cam de 2 ani).
Sâmbătă dimineaţa am plecat la Breaza să petrecem Paştele acolo, la Clubul de Golf Lac de Verde.
Clubul este superb. Este situat în Breaza, la o altitudine de 700 m. Ştiaţi că la Breaza este cel mai curat aer din România? Şi puternic ionizat?
Lac de Verde este singurul club de golf profesional din România. Sunt parcă vreo 5 hoteluri în incinta complexului, fiecare cu puţine camere, dar cu dotări super.
Noi am stat în Club House, ce conţine 5 apartamente de lux, sală de fitness, saună, jacuzzi, acoperit sau afară, băi de plante, biliard, sală de conferinţă, internet wireless, salon pentru recepţii.
Camerele erau imense, cu paturi duble, cu canapele din piele, duş cu hidromasaj, televizor, telefon, minibar, şi ce mi-a plăcut mie cel mai bun, cel puţin un perete era numai geamuri. Aveai o priveşte minunată!
Mai există acolo şi 2 terenuri de tenis şi o piscină.
În afară de golf, se mai pot practica acolo vânătoarea, pescuitul sportiv, raliuri off road, ATV, paintball.
Noi am stat 4 zile, şi ne-am simţit foarte bine.
Ataşez mai jos câteva poze cu aeroportul din Nice şi din Viena, şi în postul viitor pe cele din Breaza.
Posturi asemănătoare:
De dragul Formulei 1
Scris la 6 Mai, 2009 în Mâzgăleli
Toţi ştiţi că mie îmi place Formula 1.
Toţi prietenii mei şi cei ce mă cunosc destul de bine ştiu că urmăresc Formula 1 de 16 ani de zile, că sunt fan convins Ferrari, că eram în stare să sar şi la bătaie când cineva zicea ceva de Schumacher.
Mai ştiţi de asemenea că nu îi suportam pe cei 2 comentatori de la TVR şi că m-am bucurat când am plecat din ţară şi pentru că voi putea urmări cursele de Formula 1 în linişte.
Acum, când am mers în România, am văzut la tv cursa din Bahrain şi am observat că nu s-a schimbat nimic.
Au rămas aceeaşi comentatori stupizi, cu aceleaşi replici imbecile.
Dar poate că acum vom putea schimba ceva. Mulţumită lui Dan, am aflat despre o petiţie iniţiată de Top Gear România, o idee genială, care sper din tot sufletul să aibe succes.
“ Daca esti fan de Formula 1 si vrei sa-ti satisfaci aceasta mica placere duminicala, in Romania ai o problema. Palavrageala comentatorilor iti poate strica toata bucuria, oricat de frumos ar fi spectacolul pe circuit. Peroratii fara noima pentru a umple “timpul de antena”, glume nesarate, amatorism in exprimare, eterne confuzii intre piloti, aberatii in jurul unor chestii straine de desfasurarea cursei, reclame mascate la vreun pilot care isi aude constant numele pe post, toate se aduna si cresc in urechile tale ca niste buruieni mucegaite si enervante de care nu mai poti sa scapi, in fiecare duminica de Mare Premiu.
Din fericire, o defectiune tehnica ne-a aratat calea spre lumina. Sesiunea de calificari pentru Marele Premiu al Australiei a fost pentru noi echivalentul unei mantuiri nesperate. Timp de vreo 25 de minute, din televizoarele noastre nu s-a auzit decat sunetul motoarelor si comunicatiile radio dintre pilot si standuri. Grafica TV ne-a dat informatii tot timpul cu privire la clasament, iar noi am stat in priza ca niste copii care descopera pentru prima data canalul porno.
Oare n-ar fi frumos sa fie tot timpul asa? Noi n-avem nimic nici cu Victor, nici cu Miky (umbla vorba ca l-a imprumutat cu bani chiar si pe Ecclestone, deci tipul trebuie sa fie ok). Pe bune, poate comentatorii sunt baieti buni in viata privata. Nu e ca si cum am avea ceva personal cu ei. Dar nu-i asa c-ar fi frumos sa incercam sa nu mai zicem nimic pe post? Nu-i asa c-ar fi frumos sa putem da si noi volumul la maxim pe timpul cursei, ca sa auzim motoarele? Nu-i asa ca informatiile de pe ecran sunt foarte elocvente pentru toata lumea, fara comentarii din studio? Noi asa zicem. Drept pentru care, am facut o petitie. “
Posturi asemănătoare:
