A murit Michael Jackson
Probabil că toţi ştiţi asta deja.
Cred că în România toate ziarele vor scrie mâine despre asta şi fiecare canal de televiziune trebuie să vuiască deja la ora asta cu ştiri “de ultim moment”.
Cu toate astea, am simţit nevoia să scriu acest post.
Mi-a plăcut prea mult Michael Jackson, atâţia ani de zile. Cred că eram prin a 7-a când a început să îmi placă, şi încă îl mai ascult. Am fost şi la concertul lui din Bucureşti, din 1992 dacă îmi amintesc bine.
Vestea morţii lui m-a întristat pe deplin.
Nu ştiu cum naiba se face că toţi oamenii mari, geniali, cei care într-adevăr contează, cei care au puterea să schimbe ceva, fie chiar şi numai starea de spirit, dispar. Toţi dispar, încet aşa, unul câte unul.
Au reuşit să-l termine şi pe Michael Jackson.
L-au împins dincolo de posibilităţile oricui.
L-au exploatat până la moarte şi probabil că or vor face şi dincolo de ea.
Poate că acum, în sfârşit, îşi va găsi liniştea pe care n-a avut-o niciodată.
Vorba lui Mihai Eminescu, referindu-se la omul de geniu:
” El n-are moarte, dar n-are nici noroc … “
Posturi asemănătoare:
