Să nu uităm să trăim
Ieri am văzut un cortegiu funerar trecând pe stradă.
Eram în maşină, aşteptând la semafor într-o intersecţie, şi mă uitam la coloana asta mică de maşini negre ce treceau prin faţa mea.
Da, erau maşini negre, geamuri fumurii, discrete, nu remorci deschise, cu alai de bocitori după ele.
Mă gândeam cine ar fi omul acela mort. O fi bărbat, o fi femeie, o fi tânăr, bătrân …
Mă gândeam dacă o fi avut o viaţă plină.
Nu dacă a trăit fără griji, sau dacă viaţa sa fost frumoasă.
Ci mă întrebam dacă a fost interesantă.
Moment în care am realizat că în dimineaţa aceea nu făcusem cine ştie ce.
Nici în zilele dinainte, nici în ultimile săptămâni.
Nu trăisem prea mult.
Aşa că mi-am făcut o adnotaţie mentală că, dacă azi nu mai am timp, măcar de mâine să-mi scutur lâncezeala asta temporară aşa cum se scutură un câine ud, şi să îmi revin la principala ocupaţie: la viaţă.
Prea des uităm să o facem.
Prea des trăim din inerţie.
Uneori nu trăim deloc …
Aţi observat cum întotdeauna există un “mai târziu” care urmează să ne facă viaţa mai bună, mai împlinită, mai interesantă, etc?
Cam asta facem cu toţii: ne facem planuri, amânăm, sperăm, aşteptăm că poate …
Mai târziu vom trăi mai bine, mai mult, mai frumos, mai uşor.
Mai târziu.
Atunci când vom creşte mari, când o să terminăm şcoala, când o să începem serviciul, când o să ne căsătorim, când vom avea bani, când vacanţa se va termina, când vor creşte copiii, când vom ieşi la pensie.
Când … vom muri.
Oamenii se nasc şi mor. În fiecare zi. Zi după zi.
Este unul din acele lucruri care se întâmplă de obicei altora.
Uneori se întâmplă să fie oameni pe care îi ştim.
Uneori se întâmplă să fie oameni de care ne pasă.
Însă uneori se întâmplă să fim chiar noi.
Asta e!
Oamenii se nasc şi mor. În fiecare zi. Zi după zi.
Dust in the wind, all we are is dust in the wind.
Dar viaţa merge înainte.
Numai că moartea este deja acolo, aşteptând.
Nu-i nimic rău în asta. Este cursul firesc al lucrurilor, nu?
Doar că nu trebuie să uităm să trăim.
Astăzi, dacă se poate.
Ai mare dreptate. Greutatile, de exemplu, ne fac sa uitam de viata, ne fac sa ne gandim cum sa le rezolvam si uitam sa privim “the big picture”
Frumos.
Lucrurile rele nu trebuie privite in perspective negative, ele trebuie privite intr-un mod de intelepciune, prin ele invatam iar lucrurile bune sa le apreciem mai mult.
in orice exista un dezavantaj si un avantaj definite prin alegeri in viata.