Small big things
Îmi plac momentele când mă surpind surâzând din te miri ce.
Iubesc măruntele lucruri ce mă fac să zâmbesc pe parcursul unei zile.
Încerc să zâmbesc în fiecare zi. Nu mereu reuşesc.
Am uneori zile bune sau mai puţin bune sau chiar zile mizerii.
Unele zile încep bine, odată cu mirosul de cafea dimineaţa, şi da, zâmbesc după prima gură de cafea. Zâmbesc şi când deschid usa şi privesc trandafirii plantaţi de mine.
Îmi plac zilele când ascult de dimineaţă o melodie care îmi schimbă starea de spirit.
Caut să descoper în jurul meu cel mai mic lucru care să îmi aducă o clipă de bucurie.
Uneori este râsul unui copil, uneori este zâmbetul unui străin pe stradă, uneori sunt stropi de ploaie sau curcubeul ce apare după.
Uneori este mirosul de haine spălate recent. Alteori este gustul îngheţatei de mentă sau cântarul care-ţi arată cu juma’ de kilogram mai puţin.
Apoi sunt zile mai puţin bune, reci. Zile goale. Zile în care nu îţi mai aduci aminte ce ai făcut, dar ştii că au existat. Le poţi număra.
Şi apoi sunt zile extraordinare.
Sau poate doar una.
Acea zi minunată când primeşti un mesaj. Un mesaj parcă din altă lume, alt timp. Dintr-o perioadă nu uitată, dar pusă la păstrare, într-o cutiuţă mică, într-un fund de sertar.
Un mesaj ca cele trimise de piraţi, un sul de hârtie într-o sticlă ce pluteşte pe mare zeci de ani de zile.
Un mesaj care a fost trimis atunci pentru tine, ştii că este al tău, ce a călătorit prin vreme aspră câţiva ani, ferindu-se de mâini rele ce vroiau să îl sfâşâie, până să ajungă la tine … … în sfârşit.
