Tot mă gândesc de vreo 3 luni să îmi cumpăr o pereche de pantofi roşii cu toc înalt.
Probabil că nu i-aş purta foarte des, nu că ar fi greu de asortat şi potrivit la îmbrăcaminte, dar cred că m-aş simţi ca Motanul încălţat …
Dar totuşi îi vreau … arată sexy, nu?
Şi în plus, o femeie nu are niciodată suficienţi pantofi în dulap.
Oricât de mic ar fi acesta, întotdeauna mai este loc pentru încă o pereche !
Aseară am fost invitată la o degustare de vinuri, urmată de o cină, ambele găzduite de restaurantul Auberge Provençale.
Despre degustare şi despre vinuri am să încerc să vă vorbesc zilele următoare, după ce o să cer mai multe detalii şi explicaţii de la persoana care m-a însoţit. Eu cum nu beau mai deloc alcool, am fost un pic pe dinafară la degustare.
În schimb cina am savurat-o de la prima înghiţitură şi până la ultima!
Şi să vă spun de ce.
În afară de faptul că Auberge Provençale este cel mai vechi restaurant din Cannes, şi are nişte bucătari foarte buni, şi un menu excelent, în această seară a fost invitat Arnaud Lallement, unul dintre cei mai renumiţi bucătari francezi.
Lallement este bucătar la restaurantul L’Assiette Champenoise, pe care îl conduce împreună cu familia de la vârsta de 24 de ani, şi care deţine 2 stele în Ghidul Michelin.
Dacă ajungeţi în Reims nu rataţi L’Assiette Champenoise, dacă vreţi să descoperiţi rafinata savoare a bucătăriei franţuzeşti.
Nu ştiu cum am făcut şi am dres şi am luat un virus. Laptopul meu a luat de fapt, eu m-am vaccinat. Şi uite aşa a luat-o razna calculatorul meu, dar rău nu glumă. De abia am reuşit să îl deschid în save mode să îmi pot salva ce aveam nevoie.
Şi atunci ce mi-am zis: hai să profit de ocazie, că tot trebuie să formatez şi să încerc şi eu Windows 7.
Bun, îmi salvez ce am nevoie, stau vreo 5 ore să downlodez Windowsul de la Microsoft, şi mă apuc de treabă.
Formatez, instalez.
Formatez din nou.
Reinstalez Windowsul din nou.
De data asta pe partiţia bună!
Toate bune şi frumoase. Drăguţ Windows 7 ăsta, na ce să zic şi eu acum. Adică e la fel ca şi Vista, iar taskbarul ăsta de mulţi lăudat, mă enervează la culme. Sper să mă obişnuiesc repede cu el.
Încep să reinstalez programele, să recopiez fişierele … eee şi acum vine partea frumoasă. Îmi dau seama că am uitat să îmi salvez bookmarkul din browser şi toate parolele memorate. Am uitat şi de arhiva de messenger, dar aia nu e aşa grav. Acolo aveam mai mult linkuri, şi pe alea le caut pe google până le găsesc.
Şi începe nebuneala acum. Peste tot recovery password, cu întrebări secrete ale căror răspuns nu le mai ştiu, etc.
Şi hai şi pe blog. Că aveam chef să scriu. Normal că asta simţeam, că doar nu mă puteam loga!
Dau lost password şi aştept mailul de la wordpress.
Întru în mail şi dau click pe minunea aia de link să îmi reseteze parola.
Şi surpriză: îmi zice key is not valid, bla bla bla şi nu îmi resetează nimic!
Mai încerc eu de câteva ori, poate, poate. Dar nimic.
Şi în sfârşit, după opt zile de muncă consecutive, apoi după 12 ore şi 35 minute de somn, am o revelaţie şi îmi aduc aminte că în unele mailuri ce conţin linkuri de resetare sau confirmare, scriu ăştia că dacă nu poţi face click pe ele, să dai copy paste în browser.
Şi zic, hai să încerc. Îl copiez în browser, dau enter şi în 30 de secunde am o nouă parolă la blog!
Şi uite aşa i’m back again.
Era complicat, trebuie să recunoaşteţi şi voi.
P.S. Mulţumesc Necenzurat pentru licenţă.
