Ieri am făcut o plimbare interesantă. Am însoţit o prietenă la Conservatorul din Cannes. Pe tipă o cheamă Veronique şi este profesoară de chitară de vreo 5 ani aici la Conservator. Iar ieri s-a întâmplat să aibe probleme cu maşina, aşa că am condus-o eu acolo.

Ştiam că trebuie să o aştept 2 ore, cât dura o repetiţie, aşa că mi-am luat o carte cu mine şi am zis că timpul o să treacă repede.

După ce m-am chinuit să citesc 3 pagini în jumătate de oră, am renunţat din cauza gălăgiei.
E bizar un pic. În tot Conservatorul este o linişte deplină şi nu auzi decât diverse instrumente, iar în holul de la intrare este o forfotă continuă şi toată lumea vorbeşte tare, râde şi foloseşte automatele de cafea şi dulciuri care îmi piuiau mie în cap !

Aşa că încep să mă joc cu telefonul. Zic, ia să întru pe net să îmi verific mesajele. Şi cum stăteam eu cu nasul în telefon … ce să vezi ! Îmi vine o idee genială.

Să scriu ceva pe blog.

Wow, ce bucuroasă devenisem în doar 2 secunde. Să vezi ce şmecheră sunt eu acum, am ajuns să bloguiesc de pe telefon. După ce nu scriu câte 3 luni odată, acum postez şi după telefon. Te doare capu’.
Mă gândesc eu despre ce să scriu, chiar îmi şi vin în minte deja vreo 3 fraze potrivite.

Gata, încep ! I was so excited.

Şi vreau să întru în admin panel

…

Şi îmi cere parola !!! ???

Şi uite aşa s-a năruit visul meu de 5 minute de a fi cool şi de a posta de pe telefon pe blog.

O singură dată am introdus parola, acel amalgam generat automat de wordpress, atunci când l-am instalat. Şi de atunci e salvată în browser.

Vai, aşa m-am enervat, încât am ieşit de pe net imediat. Şi o oră cât am mai aşteptat-o pe Veronique m-am jucat Tetris.

By the way, sunt as la Tetris, pe toţi vă bat.

P.S. Până am ajuns acasă am uitat ce vroiam să scriu, bineînţeles.

Posturi asemănătoare:

• Blonda din mine
• Prima chestie
• Bună seara !
• Criză
• Clinica veterinară Saint Raphaël

De ce nu am mai scris pe blog?

În mare parte de lene.
Şi din lipsa timpului şi pentru că, pentru o perioadă am considerat că nu am nimic interesant să vă spun. Nu că acum aş avea … doar poate un pic de timp liber în plus.

De ce zic că nu am avut nimic interesant de zis?
Păi hai să vedem: ăsta se presupune a fi un blog personal, fără o temă anume. Corect?
Şi atunci ce îmi rămâne de făcut? Decât să scriu despre mine, nu?
Ce fac, ce îmi place, ce detest, ce visez, etc.

Pentru mine asta nu a fost aşa simplu în perioada când am avut mult de lucru. Pentru că nu făceam mai nimic altceva în afară de muncă.
Şi atunci ce alternativă mai aveam? Să postez pe blog clipuri de pe YouTube cu melodii ce îmi plac şi cu movies trailers ce mi-ar plăcea să le văd. Şi bineînţeles să scriu despre ce am mâncat azi la prânz, sau ce string mi-am mai cumpărat.
Ceea ce nu mi s-a părut deloc interesant. M-am gândit, cine naiba intră pe blog să citească aşa ceva !?

Şi asta până am intrat accidental pe blogul unei adolescente ce povestea cum şi-a pus ea cercel în nas şi s-a infectat. Şi credea ea că e vinovată deoarece s-a jucat cam mult cu cercelul.
Cu alte cuvinte tipa îşi pune cercel în nas, apoi stă cu dejtu’ în nas toată ziua şi apoi se “umple de bube” (citez). Şi se “laudă” online cu isprava.

Şi după lectură asta fascinantă, mă gândeam că dacă vin eu să vă vorbesc despre tot ce fac sau despre “nimic” ar putea fi ok.

Aşa că, bine v-am regăsit!

P.S. Nu promit că nu mai îmi iau lungi vacanţe.

Posturi asemănătoare:

• Nu există deocamdată.

M-am hotărât!
Duminică vreau să merg la vot.

Cine îmi spune şi mie unde se votează pe Coasta de Azur?
De preferinţă la Nice.

Mulţumesc anticipat pentru informaţii.

Posturi asemănătoare:

• Nu există deocamdată.

El e Alex.
E un pici scump şi frumos şi super de treabă şi nesuferit (doar uneori) şi nebun (de cele mai multe ori).

Şi îl ador !

La mulţi ani, Alex !

Posturi asemănătoare:

• Toffifee

Duminică după prânz am plecat la Paris într-o mini vacanţă de 4 zile.
Am fost să mă întâlnesc cu părinţii mei, veniţi pentru o săptămână în Franţa. De fapt, a fost ziua tatălui meu, duminică pe 18, şi mama i-a făcut cadou o excursie la Paris.

Toate bune şi frumoase. Iau trenul la 14:11 şi la 19:20 ar fi trebuit să ajung în Gare de Lyon. Bineînţeles că am avut întârziere, şi am ajuns la 19:40. Nu ar fi fost nenorocire, dar eram oarecum cu ochii pe ceas, căci la ora 21 trebuia să mă întâlnesc cu părinţii să luăm cina.

În gară mai rău ca niciodată. Coada de aşteptare la taxi era lungă cât un TGV.
După vreo 30 de minute ajung în sfârşit în faţă, când iar am o supriză. Nu vrea nici un taximetrist să mă ia cu căţelul. Ştiam eu că parisienii ăştia sunt mai ai naibii, dar în ultima vreme sunt daţi dracului de tot. Încă vreo 20 de minute de aşteptare până i se face unuia milă de mine şi mă ia. Să nu uit că am nimerit un moş negrotei, care a zis că mă ia, dar să pun câinele în portbagaj.
Ca va pas !!??

În sfârşit, cu chiu cu vai am ajuns la hotel.
Mă cazez, întru în cameră şi mă uit la ceas: 21:30!
Ştiu că nu vă vine să credeţi, dar zău că am reuşit performanţa să fiu gata în 30 minute. Dus, îmbrăcat, machiat, coafat.
La 22:30 am ajuns şi eu în sfârşit la restaurant şi l-am văzut pe tati meu cel scump. Yupiii
Şi apoi pun’te pe mâncat.
Restaurantul a fost super, mâncarea delicioasă. Se numeşte Chez Francis, şi este chiar în faţa turnului Eiffel.

Aşa cum vă închipuiţi cred, turnul Eiffel este foarte bine luminat noaptea. Dar, la fiecare oră, la fix, are loc un joc de lumini … superb. Parcă tot turnul este plin de diamante. Este o privelişte minunată.

O să vă arăt nişte poze, păcat însă că nu se vede cât este de frumos.

Posturi asemănătoare:

• Promenade
• Clădirea care se topeşte
• La Mulţi Ani Tati!