Începusem să scriu aici pe blog de câteva luni bune atunci când l-am cunoscut pe Baghy.
Nu era nimic de capul blogului. Bine, nici acum nu este, dar măcar îi acord mai mult timp.
Şi aşa cum este blogul meu acum, scris bine sau prost, cu articole interesante şi cu mai multe aberaţii, este datorită lui Baghy.
El m-a convins să nu renunţ la el, el m-a sfătuit, m-a încurajat şi mi-a adus vizitatori.
Şi mai mult de atât, în ultimile săptămâni a devenit muza mea.
Şi veţi vedea şi voi asta în posturile ce vor urma.
Grazie!

