4
Punta Cana – chapter 4
Scris la 5 Feb, 2009 în Colorate, Oameni şi locuri
Apus de soare în Punta Cana
Va urma
Posturi asemănătoare:
Punta Cana – chapter 3
Scris la 19 Jan, 2009 în Colorate, Oameni şi locuri
Trestia de zahăr reprezintă astăzi produsul cel mai important al exportului Republicii Dominicane. Ea a fost introdusă aici de către Cristofer Columb.
Câmpurile de trestie de zahăr acoperă circa o treime din pământurile cultivate din această ţară.
Alte produse exportate din Republica Dominicană sunt: cafea, cacao,tutun, manioc, vanilie, banane.
Va urma
Posturi asemănătoare:
Punta Cana – chapter 2
Scris la 9 Jan, 2009 în Colorate, Oameni şi locuri
Gran Bahia Principe Resort Ambar
Enjoy it !
Bradul de Crăciun din incinta resortului îl puteţi vedea aici.
Va urma
Posturi asemănătoare:
Punta Cana – chapter 1
Scris la 6 Jan, 2009 în Colorate, Oameni şi locuri
Îmi doream de ceva vreme să ajung în Republica Dominicană.
Cred că de vreo 3 ani. Şi tot timpul se ivea altceva. La un moment dat am zis că trebuie să mă mărit să ajung acolo, căci Punta Cana este unul dintre locurile predilecte pentru petrecerea lunii de miere. Dar până la urmă am reuşit să merg acolo anul acesta de sărbători, şi nu a fost nevoie nici să mă mărit. Thanks God!
Zborul a fost unul plăcut, liniştit, în jur de 7 ore. Am impresia că din România se ajunge şi la 12 ore, pentru că există cel puţin o escală, mai exact la Paris.
Un lucru bine de ştiut: nu se recomandă să mergeţi acolo între lunile aprilie şi octombrie căci aveţi şanse să daţi nas în nas cu uraganele.
Şi să începem cu începutul. Cu aeroportul.
Nu aflasem dinainte cum este aeropotul din Punta Cana, şi sincer vă spun, când l-am văzut, am avut un şoc.
Ştiind că plătisem pentru un sejur de lux, la un resort de 5 stele, şi aflând dinainte că aici, ca şi în alte câteva ţări, dacă ieşi din resorturile respective, te loveşti uneori de o mizerie şi o sărăcie crâncenă, la vederea aeroportului mi s-a făcut inima cât un purice.
Şi hai să vă explic de ce. Pentru că acest Aeroport Internaţional din Punta Cana nu are decât câteva bârne, stâlpi şi acoperişuri de păpuriş. Nu tu betoane, nu tu pereţi, nu metal, sticlă, modernism, arhitectură S.F., nimic.
Când începusem să coborâm cu avionul, şi se pregătea de aterizare, zărind colibele astea de stufăriş în mijlocul vegetaţiei (de un verde crud, superb de altfel), mă gândeam că ajungem undeva prin jungla amazonului, prin vizită la vreun trib uitat de lume, ceva.
În momentul ăla mă gândeam măcar să nu fie vreun trib de canibali, că în rest speram să reuşesc să mă întorc şi singură la civilizaţie, chiar şi în sandale cu toc, 2 valize după mine, şi cu bombonica de Toffee în braţe bineînţeles.
Eeee, până la urmă nu a fost aşa. Şi aeroportul s-a dovedit mai mare decât o colibă, şi frumos. Iar alăturarea dintre acoperişurile astea din stuf şi gigantele avioane din jur, este ceva nemaiîntâlnit, o frumuseţe de un alt fel.
Cam asta e tot deocamdată. Introducerea fiind făcută, vă las să vă bucuraţi de nişte poze acum, şi mai vedem şi mâine ce mai povestim.
Enjoy it !
Va urma
Posturi asemănătoare:
Da, plec în vacanţă.
La ora când postul ăsta va apărea, deja sunt în avion spre Punta Cana.
O să fiu plecată 10 zile, aşa că o să revin pe 3 ianuarie.
Am vreo 2, 3 posturi programate, ca să nu vă plictisiţi cumva, şi o să încerc să mai scriu şi de pe acolo.
Sărbători fericite şi să vă găsesc cu bine la anul!
Posturi asemănătoare:
