Cu mare drag vi-l prezint pe Toffifee, frăţiorul mai mic şi de pluş al lui Toffee.
Nu-i aşa că e cea mai scumpă jucărioară pe care aţi văzut-o?
P.S. În ultima poză, îi era puţin frig, şi Alex s-a gândit să îl învelească cu blugii lui. 
M-am decis în sfârşit. De Paşte merg în România.
Era şi cazul după 2 ani şi jumătate, nu?
Numai că acest drum îmi dă bătaie de cap mai mult decât mă aşteptăm.
Cât este Franţa asta de mare, nu există zboruri directe spre Bucureşti decât din Paris.
C’est bizarre!
Bine, există totuşi de la Lyon o cursă, dar este cu Blueair.
Dar cu ăştia nu zbor nici să mă plătească. Am citit numai lucruri rele despre ei pe diverse forumuri, şi mai ales în ceea ce priveşte bagajele. Foarte multe au fost deteriorate, altele erau pline de urme de pantofi, se pare că au şi întârzieri mari.
Iar eu cum îl iau pe Toffee cu mine, nu mă risc la aşa ceva. Nu aş lăsa eu păpuşica mea pe mână ălora.
Aşa că până la urmă, itinerariul o să fie Nice-Paris-Bucureşti.
Rămâne de văzut dacă la Paris o să merg cu trenul sau tot cu avionul.
Sau poate vine cineva să mă ia cu maşina? 
Acum o săptămână, pe la ora 16, plecam de acasă spre servici.
După aproximativ vreo 200 de metri de casă am încetinit, să pot cotrobăi prin poşetă să văd dacă nu cumva mi-am uitat telefonul mobil acasă.
Găsesc telefonul în sfârşit (în buzunarul jachetei bineînţeles), şi mă pregătesc să plec, când, ceva, pe marginea drumului, îmi distrage atenţia.
Şi cum maşina oricum mergea ca un melc, mă uit eu atentă, şi deodată, pe sub nişte frunze, apare un căpşor mic, alb, cu nişte urechi ciulite, şi cu nişte ochi mari care se uitau la mine.
Era un pisoi mic, mic şi zgribulit.
Şi uite aşa familia noastră s-a mai mărit cu un membru.
Nici acum nu ştiu cum de l-am zărit din maşină, ascuns jumate printre plante, nici nu ştiu ce m-a făcut să opresc să mă uit la el, nici nu ştiu cum de am avut curaj să îl iau cu mine.
Era aşa de mic, şi slab sărăcuţul, şi plin de purici, şi cred că i-a fost şi foarte frig.
Acasă, după ce a mâncat mult, şi arăta de parcă a înghiţit o minge de tenis, aşa burtă mare făcuse, a dormit săracul, în pătură, cred că vreo 3 ore, nemişcat.
Acum, după o săptămâna, şi-a revenit. E mai durduliu, foarte fericit, jucăuş. Aleargă toată casa, face tumbe, se caţără peste tot …
S-a împrietenit şi cu Toffee. Ba mai mult, are curaj acum chiar să facă tumbe pe lângă el, numai că asta îl enervează pe Toffee, căci îi strică somnul, şi mai mârâie la el, şi atunci pisoiul se mai linişteşte şi el 5 minute.
Dilema mea acum este: ce nume să îi pun pisoiului? Mi-au tot venit idei, dar … parcă nu îl reprezintă.
Voi ce nume îmi propuneţi?
Mă doare capul. De azi dimineaţă de când m-am trezit mă tot doare.
Aici este o vreme foarte dubioasă.
Ziua este cald, stau în tricou, dar seara şi dimineaţa foarte, foarte frig.
Aseară când am plimbat căţelul, mi-am pus şi gluga de la hanorac în cap.
Nu îmi plac diferenţele astea de temperatură, îmi fac rău.
A propos, v-am arătat poze cu bombonica mea de căţel?
P.S. Seb, Silvyu, aveţi grijă ce comentaţi de data asta.
